Overblog
Editer l'article Suivre ce blog Administration + Créer mon blog
AVALI avali, a rivistablog primurosa di u spannamentu di a pruduzzioni litteraria corsa d’oghji, ma à tempu locu di baratti è di critica suciali.

GENERAZIONE

Marceddu

Hè sciutu l'antulugia di Cismonte è Pumonti/Matina Latina, travagliu di passioni, di stintu è di fedi pà a terra, a lingua, a ghjenti di Corsica, accimatu da Ghjuvan Petru Graziani è Rinatu Coti longu 'ssi vinticinqui anni.

Avali Blog vi rigala 'ssu pocu di l'intruduzzioni scritta da Rinatu Coti :



Di leva in purleva


                       
In 1983, Jean-Pierre Graziani ed eiu emu criatu a casa d’edizioni Cismonte & Pumonti.
Sò dunqua vinticinqui anni custannu chì l’avvintura a dura. Ùn aghju tantu gustu da l’annivirsarii chì in i nosci loca nè si parlava di prigà bona festa, cacciatu à quiddi chì
èrani chjamati com’è u santu di u paesi, nemmenu di dì à unu: bon annivirsariu.

Ma i tempi sò cambiati. Eppo si tratta di una casa
d’edizioni in a circustanza prisenti. Hè forsa ora, da Jean-
Pierre è da mè, màsimu chì vinimu in anni, di dà una
fidiata par sopr’à a spadda di u tempu andatu. Ripinsendu
à ciò chè no bramàvami di fà quand’è no ci semu dicisi à
unì i nosci forzi, ci parìa chì l’avvena aia da essa più
prupiziu di ciò chè no custatemu oghji.
L’univirsità di Corti hè faltata. A lingua corsa hè
ghjuvata à una squatra da fanni una manghjarìa. A scrivu
misurendu i paroli, com’è di cunsuetùdina, ma l’univirsità
di Corti hà cuntribuitu à arruinà a lingua corsa. Parechji di
i maestri accittati à u capes di corsu, pari ch’eddi avìssini
trovu u diploma in un capuccinu vintu in calchì fiera di
poca scanurza.
A mi socu criduta, a dicu franca, chì l’univirsità aia da
essa u punteddu maestru di a lingua è di a cultura, làscita
tamanta tramàndatuci da u vechju pòpulu militanti di i
sèculi scorsi. U pòpulu minutu, ciò chì i sgiò chjàmani cù
disprezzu: u bassu pòpulu. Eiu socu d’issu bassu pòpulu
chì hà bagnatu di sudori è di sangui a terra corsa da fanni
u locu di i Corsi di qualvoglia fussi a mamma.
D’issu pòpulu traditu da i sgiò chì crèdini d’essa i
lighjìttimi patroni di a terra di Corsica. D’issu pòpulu
culpitu da i Ghjenuvesi, da i Francesi. Scrivìa Ernest Judet
in La question corse, libru publicatu in Parighji in 1884:


«Si le gouvernement est une officine où se distribue,
selon les moyens et les relations de chacun, le droit de
partager les départements, de mettre en actions la confiance
électorale et de s’en faire, par une recette commode,
cinquante mille livres de rente, les députés précoces qui
sont aujourd’hui au ban de l’opinion, seraient tout au plus
de recommandables industriels; ils n’ont eu qu’un tort,
celui de dédaigner certains aléas de leur commerce.
L’ivresse du triomphe leur fait oublier que la
marchandise électorale a des caprices, qu’elle est capable,
après une longue résignation, de rébellion inattendue, que
les courants de l’âme humaine, plus capricieux que ceux de
la mer, dérangent parfois les calculs les plus complets.
L’expiation pénètre volontiers par une porte dérobée que
personne ne songe à défendre, et du jour au lendemain,
Verrès1 passe de sa luxueuse satrapie aux gémonies de la
publicité indignée.
C’est l’entrée en scène de la moralité.
Elle peut faire sourire les parvenus du tripotage
électoral et du boursicotage parlementaire; elle n’en
domine pas moins la question corse. Nous ne parlons pas
de celle qui remettra à leur place les voleurs, les
concussionnaires et les meurtriers. Celle qui préside au
fonctionnement de la vie normale, qui fonde seule la
société humaine, exige une régénération de bon aloi, car il
est inadmissible qu’un peuple civilisé perpétue le régime
barbare de la conquête, un siècle après 1789.»


O piacia o ùn piacia, stu pinsamentu pari scrittu pà u
tempu d’oghji. I diputazioni, i prisidenzi, i mirrii sò guasi
sempri trasmissi da babbu à figliolu o bisfigliolu. A
dimucrazìa in Corsica ùn hè micca solu un affari d’urna
alitturali, bensì di bìscaru… Mittimu à unu chì saristi
mortu cent’anni fà, risusciteghja è sintendu i noma di
l’eletti ùn s’hà micca da truvà frasturnatu, màsimu
videndu u statu di i stradi o di u tunellu stradali di a bocca
di Vizzavona. Nihil novo sub sole dicìa l’Ecclesiàsticu più
di 2500 anni fà.

Pà a ghjenti minuta, ùn ni veni mai.


Rinatu Coti


1. Caius Licinus VERRÈS (circa 120-43 a.C.), omu di Statu
rumanu, scrucconu, buciardu, latru, traditori, cuetàniu di Ciciaronu
chì scrissi contr’à eddu I Verrini.

Pour être informé des derniers articles, inscrivez vous :
Commentaires