E CUGLIERE
Era tempu à e cugliere, sott’à un sole di furnace
D’ogni core à bulleghju sbucciavanu essenze nove
Da u ventu e minace
Ne faciamu le prove
S’annunciavanu le strage
Cantavanu centu lochi capu rossu cù l’Umigna
Vicin’à le ire streme ind’un mare scatinatu
Durghjulava una maghjina
Quella d’un tempu beatu
Per mè stella matutina
Ghjunsenu l’ore disguasti
L’attrachjata di l’età
O tanti nomi catasti
Sott’à u pesu di l’andà
Marosuli di spaventu
Intinta à u sanguinà
Un focu pò esse spentu
Cum’è u vranu hè da sbuccià
Quì muvia u falcione guai n’eranu spiscine
O maria benedetta eri tù l’unicu sole
Di a ragione e cunfine
Ci parian’esse fole
Un castigone senza fine
Per issi’prati, abbandati ci pascianu, l’agnelli
Si stracciavanu fumaccie per fà piazza à suleoni
Ogni casa arruinata spalancava i so purtelli
In ogni bocca addulata ci vultavanu frastorni
È quandu vecu u terraniu
À isse sciume boll’un passu
Quellu d’un locu orfagnu

Dà nutrisce u scalamazzu
T’aspittem’à e cugliere
T’aspittem’à e cugliere
T’aspittem’à e cugliere!
Petru Canon hè un ghjovanu pueta guagnesu di 28 anni è un cantarinu appassiunatu. I so puisii sò stati aghjà publicati in Avali, U Taravu, Le Journal de la Corse.