Pourquoi t’entêtes-tu à écrire dans cette langue ? (1)
Parchì, à tè ti pari ch’ avissi a scelta ? Cusì aghju fattu risposta, secca è stizzosa par pena è mi ni pentu avali, à un amicu meiu.
Hè vera, sò bislinguu. Ammaistreghju in modu paru corsu è francesu. Iè, ma quì vulemu trattà di litteratura. È fà è brega, aghju pruvatu à spiicammi nantu à u carattaru intimu di a lingua, di i sintimi spressi in a scrittura, chì i paroli ùn sò attrazzi è basta, inveci pezzi di carri è sanguiniccia lampati nantu à a carta… capitu, sò statu capitu micca. L’amicu meiu pinsava efficacità, littori parechji atti à leghja è intenda u scrittu ; eiu pinsavu virità. Ni sò fermu tribbulatu, cummossu ancu : eru incapaci à dì da chì scriviu in lingua corsa.
Una cunfessioni a vi devu fà : sò guasgi cà incapaci à sprima à palesu i me sintimi. Custrettu à falla, t’aghju u felu chì mi ghjugni in bocca è a civa si rivolta. Era propiu cusì quandu aghju cercu à risponda à a dumanda fattami. Robba parsunali troppu, in leia fonda cù a biugraffia meia, cù ciò ch’e sogu. Dunqua, a megliu manera era d’impinnà. Mi n’avvecu aghjà ch’aghju buscu cusì un prima abbozzu di risposta, ma ci vultaraghju. In prima locu, da chì scrivu in corsu ?
T’aviu dodici anni è viniu tontu pà l’opara di J.R.R. Tolkien. M’abbughjavu è turravu ad abbughjammi a littura di l’opara intreva. Subitu, m’hè ghjunta a voglia di fanni altr’è tantu à Tolkien, vali à dì à inghjinnà mondi maravigliosi cun essari fantastichi. Tandu scrittu aghju un picculu rumanzu, biffendu u maestru inglesu. Aghju scrittu in francesu. Era a lingua di scola, a lingua di i libri. A sapiu ch’eddu si pudia scriva in corsu è certi ducumenti scularii l’aviu studiati da minori. Ma mai aviu vistu più di trè fogli scritti in corsu sanu sanu. Ziteddu eru è u corsu, da mè, era lingua casana, o piuttostu di minnanna chì mamma cù mecu sfrancisava sempri. Comu avariu pussutu imaghjinà chì u corsu ghuvessi à cumpona opari zeppi zeppi tal’è quali quidda di u scrittori inglesu ch’e prizzavu più cà più ? Da lingua litteraria, u corsu era squalificata. ‘Ssa prima prova rumanzesca, l’aghju ghjittata. Quindici anni dopu, sò vultatu à u scriva. Tandu aghju scrittu in corsu è basta. Picculi raconti è puisii. A scelta di a lingua m’eti da dì, comu l’aghju fatta tandu ? Era ideulogica era. Chì trà dodici è vinti setti anni, ci era statu u liceu è masimu l’università, prima in Nizza, dopu in Corti. Cù l’amichi di liceu, ci diciami naziunalisti è ammiravami i faccendi di i clandistini. Nantu à i muri d’Aiacciu, in paesi, scriviami FLNC di pittura bianca è stavami à senta à i canzoni di Canta u Populu Corsu, I Voci di a Gravona, l’Arcusgi, I Chjami Aghjalesi… Cusì fendu, aghju scopru a litteratura militanta di tandu cù testi di Ghjacumu Fusina, Ghjuvan Teramu Rocchi, Ghjacumu Thiers, Andria Nobili, Saveriu Valentini…
Vultendu da Nizza, eru più naziunalistu cà mai, numicu di a Francia, ricusendu di dichjarami francesu…
Pinseti ghjà, scriva in francesu era com’è razza di tradimentu. D’altrondi, par via di a me « furmazioni » litteraria ammintata più in sù, in corsu mai cà puisia si pudia scriva è puisii indiati mancu à dilla, rispittendu a santa regula di l’uttunaria… a scuparta è a littura di Una Spasimata, u rumanzu di Rinatu Coti fù da mè un veru spannamentu. Figuretivi un libru, iè ma unu RUMANZU, dui centu paghjini è più, in a parlata di minnanna è u sughjettu : a Corsica attuali, in i carrughji aiaccini, in i me lochi, senza svieri ideulogichi nè laudaziu di nimu. Eru comu un tontu eru. Infantimatu. Dui anni dopu aviu lettu tuttu ciò chì s’era scrittu in lingua corsa st’ultimi trent’anni.
Oghji aghju fattu i paci cù i dui cumpunenti maestri di a me identità : a corsa è a francesa. Hè meia dinò a cultura francesa, sò mei ‘ssi paroli è ‘ssa sintassa ch’e usu quand’edda pari à me, ancu puri da crià. Ma scrivu, masimu in corsu, par forza ch’e parlu corsu, par forza ch’e sò corsu.
Marceddu Jureczek