Un ciel de fer hè a cronaca cutidiana di l'alienazioni di l'omu/uparaghju, dumatu è liatu à a mascina, sfracicatu da a logica spietata di u capitali disumanizatu. Rumanzu di lotta è di spiranza, hè dinò a tistimunianza di 'ssi vii d'esiliu ch'eddi funi custretti à piglià tanti è tanti Corsi longu à u vintesimu seculu scorsu, scalata in un universu, scunisciutu, difficiuli è crudu ancu (u Cuntinenti, l'usina è a rialità uparaghja). Ce matin-là, comme à l’accoutumée ou presque, il n’y avait pas de soleil. À peine réveillé par mon infernal réveil, je retrouvais machinalement mes gestes habituels....
Muntagna, muntagna cara eternu amori Muntagna corsa fiera è sminticata Fideli è muta tali una spusata Ricca di storia è ricca di culori… Par mè sarè sempri a me muntagna Dundi a nivi hà tessu a curona Imbalsamata da l’arba barona Indù si cala è si spechja l’altagna ! Hà datu sempri aiutu à u rimitu Persu da la disgrazia o la svintura In a furesta zippa è sicura Hà piattu u guerrieri è u banditu... Muntagna corsa ascolta la me pena Vàrdati da la piaghja traditora Chì pianu pianu andarà à mora Aval’ chì calcicata hè la so rena ! È i to ochji pieni di tristezza Ùn poni chè vidè ‘ssu mondu vanu Ùn...
A situazioni di a Corsica oghji chjamaria à una riflissioni funda. Parichji sughjetta mòsciani chì a noscia ìsula hè à a mala via. Si ni pò mintuvà calchiadunu chì sò cunnisciuti assa': pulitichedda, sbiutera di i paesa, disimpiecu, curruzioni, attività illìciti, pèrdita di a so idintità, pèrdita di i valori tradiziunali, pèrdita di so tarri à prò di u capitali frusteru; di a lingua è di a cultura ùn si ni parla mancu più, cosi capulati da un pezzu. Vularia eu incalcà à nantu à un puntu chì mi pari di primura. Spissu si senti dì par pruteghja i nosci piaghji è i nosci tarri in ginirali, ch'iddu...
Autori di lingua basca cunnisciutu è stracunnisciutu pà u so rumanzu Obabakoak, ricusa Bernardo Atxaga di essa in i panni di u scrittori naziunali. s'edd'hè aredu di una tradizioni culturali, nanzi saria quidda litteraria. Bernardo Atxaga n'en revient pas de pouvoir vivre de la littérature et poutant cet écrivain de quarante-quatre ans a déjà à deux reprises incarné la littérature basque. En 1974, d'abord, avec Etiopia, un recueil de poèmes qui a bouleversé la poésie basque. En 1989, ensuite, avec Obabakoak : Prix national (espagnol) de littérature, Prix de la critique (espagnole) et Prix Euskadi....
Requiem (un peu trop) anticipé pour une langue à l’agonie.
Traduit du corse Tiracci l'usciu ? Quissa po nò. C'est un jeudi soir, dans la sacristie de la cathédrale d'Aiacciu. Je suis là à écouter les hymnes que les chantres de San Ghjuvan Battisti entonnent à pleins poumons. L'entrelacement mystérieux des voix de la paghjella confère un écho particulier à ces syllabes latines mâchées par des bouches corses. J'ai le sentiment de tout comprendre. Les voix s'éteignent, aussitôt s'élèvent à nouveau. C'est un cantique à la Vierge en toscan interprété lors des processions. Le fait que ces chants soient restés dans les mémoires ne cesse de m'émerveiller. À présent...
Un ghjov’è sera, in sacristia à Domu, a catidrali aiaccina, stocu à senta à l’inni intunati cù tanta sulennità da i cantarini di San Ghjuvan Battisti. L’intrecciu arcanu di u cantu in paghjella, cunceda unu rilevu particularu à i sillabi latini mastacciati da bocchi corsi. Mi pari à veru di capiscia tuttu. À tempu compiu, attaccani subitu cù un canticu di prucissiò à a Madonna, in tuscanu. U fattu ch’eddi fussini ferma impressi in i menti ‘ssi canti mi laca smaravigliatu. Avali, smettini di cantà i cunfrateddi, è trà eddi, a si raghjonani in corsu. Sò cunscentu di a furtuna meia, di truvammi in...
Comment nomme-t-on ce moment où la nuit s’arrache aux flancs des monts, que le ciel s’éclaire d’un bleu infini, et que les vallées s’éveillent à un jour nouveau, limpide, cristallin ? En corse, cela porte un très joli nom : una matina latina, un matin radieux, mais cela pourrait tout aussi bien s’appeler « espoir ». L’espoir de voir se poursuivre une aventure commencée voilà bien des siècles, celle de la langue corse et de sa littérature. Il y a des évidences qu’il faut réaffirmer, marteler sans cesse, sous peine qu’elles ne se dissipent. La Corse est une terre de latinité ; notre langue est italique...
Many of the debates about Corsica don’t in fact grapple with the real problem, which is to know whether a Corsican national question really exists. In this article Daniel Desmé* shows how Corsican national identity has survived two centuries of rule from Paris and asserts the Corsican people’s right to self-determination. To think of Corsica as an oppressed nation seems incongruous to many observers, even those who are best-informed and least inclined to imperialist attitudes. How can a country, so close to our shores, which enjoys the same civil rights as continental France, which gave it an emperor,...
Videmu in cisbugliulu la nazione Da la parzialità ch'hà parturitu Di ghjustizia u sintimu hè sparitu 'Ssi signuracci 'ssi capitalisti I privilegi anu ristituitu Pè sustenesi à u capu di u partitu U populu ormai sà chì li guverni In associu sò cù u capitale È tessenu frà elli u più gran male È mentre ch'o patimu d'ogni cosa Ch'o patimu l'affronti è l'inghjustizie Le nostre le miserie, sò le so delizie Di questi ùn ci vole à supportà la somma Si vurrebbinu impone da eroi Ma più brutti è più bassi sò chè noi Pè difende i diritti di la to sorte Ricordati u passatu, le suffranze Pè ùn lascià tumbà le...
Esistenu in l’universu trè regni : u minerale, u vegetale è l’animale. L’omu, à rombu di sente lu dì ch’ellu hè "l’essare superiore", "l’essenza intelligente" si finisce per crede ch’ellu suprana issi trè regni. Invece... È poi chì superiorità ? Chì intelligenza ? Ùn si manca d’animali chì sianu superiori à l’omu ! Per u saltu, a puce ùn hè più forte chè l’omu ? È per nutà, i pesci ? È per vulà, l’acelli ? È per l’annasu, u cane ! Serà a superiorità di l’intelligenza chì face l’omu pretensiunutu ? Ci vole à sapè chì ogni animale, in a so vita propia, hà a soia l’intelligenza, cosa chì l’omu in...