Overblog
Editer l'article Suivre ce blog Administration + Créer mon blog
AVALI avali, a rivistablog primurosa di u spannamentu di a pruduzzioni litteraria corsa d’oghji, ma à tempu locu di baratti è di critica suciali.

U MUSEU (u vechju populu parti III)

marceddu


U soli era altu aghjà. Prumittia d’essa un’antra bedda ghjurnata. Ogni tantu, in u celi porgu, un nivulu s’ingarmigliava in cima di calchì monti sulignu. I spirioni faciani lucicà i teghji antichi di i vechji casi di l’eterna citadella. Dopu à tanti seculi, si n’era ferma arritta quidda, cù i so pochi casi acciucciati inghjiru. Chì prova ! Cusì pinsava Aliesta, abbadendu da u carru chì sculisciava voltu u centru biotu di l’isula. Annantu à u vetru scuru, trattatu à posta contru à l’ultraviuletti, u so ansciu si stampava à chjerchji, à tempu nati, à tempu sguassati.

Tamanta prova in i nosci tempi chì u passatu ci sfughji com’è rena in manu. Eccu, com’è à l’abitudina, à u solitu locu, l’assaltava a nustalgia di i cosi andati, pà u sempri. Di piacia à fà viaghjà u so spiritu voltu l’epichi scumpariti. U passatu, u tinia contu edda ed hè par quissa ch’edda era divintata insignanti.

Ma i sgaiuffi insalvatichiti chì l’accumpagnavani, à u passatu ci pinsavani altru. Erani à a sumiglia di i babbi è mammi soi. I prudutti diciarbiddati di una sucità standardizata chì pinsava à galu à galu…
Mova, nimu si muvia à bona via più versu u cori di l’isula parchì ùn ci firmava più nienti, cacciatu a citadella è u museu. Prumittia d’essa una ghjurnata casticata.

– Steti tutti insemu !
Da discorra cù quissi quì i sculari di più à briunà, ùn si pudia.
– Steti tutti insemu, ùn vi sparguglieti micca !
U carru s’era ingaratu indrentu à a corti di u museu cuparta à vetru scuru. À tempu aparta a porta magnetica, erani scappati da dritta è da manca i sgarzunotti. Ùn c’era versu di paralli. U cunduttori di u carru, chì capia a situazioni, capizzò. O quantu longa prumittia d’essa ‘ssa ghjurnata.



L’allevi, trasandati, aviani assaltatu u prima pianu di u palazzu, senza mancu fà casu à i screni parechji di u par di terra chì prisintavani unu riassuntu di i ricchezzi archiulogichi. In i scali induttivi, faciani u codda è fala, i masci ciuffiendu i femini è i femini lampendu certi stridi di piaceri…
L’avaria strangulati ad una ad unu s’edda pudia.

– Stetivini tutti insemu, stetivini ! turrò à briunà Aliesta.
À a spiccera, guasgi à trunchera di coddu, saltò edda annantu à i scali da righjugna u tagliolu scatinatu. T’avia l’arvai à fassi senta :
– Avali a feti finita o sinnò ci ni vultemu in iscola ! l’eti capita quissa ?
I sculari a fighjuloni di i so ochji d’agneddi nucenti. Uh li falsi, pinsò Aliesta, mi fariani ancu passà pà tonta.
– Steti in patimu un minutu, ch’e vi pudissi spiicà...

Era quant’è à zappà in acqua. S’erani aghjà sbandati. À chì si battia, à chì curria à vita persa in i curridori larghi. Un masciu s’incucciava a faccia annantu à una vitrina, micca da fighjulacci u cuntinutu ch’è vo ùn cridissiti, ma pà sciacciassi u nasu da fà sminguli. Aviani francatu in un frisciu a Sala di l’Attrazzi senza mancu abbadà i farri di a vita di prima, i stuvigli da u travagliu, fatti in materia roza, casgiaghji, testi è rustaghji diciani i screni à vicinu. Nè mancu s’erani piantati un minutu in a Sala di u Casamentu cù i ripruduzzioni parfetti di i casi di tandu, stazzi, pasciali, paesi è cità. I filmi, ducumenti rari ch’erani stati salvi, ghjucavani senza chì nimu s’arrighjissi à fighjulalli. Si vidiani omini è donni, vistuti di manera insolita, chì dà, davani capu à fatti mistiriosi ed arcani. Aliesta avia appruntatu u so beddu spostu da prisintà à l’allevi, avia vighjatu nuttati sani.

In darru…
Faciani eddi à l’usu cunquistadori di una volta, sfracichendu a cultura di i populi nativi, senza riguardu à a mimoria. Era dicisa à lacalli corra, d’altrondi, ùn avia mancu un’ungnicula d’auturità annantu à i ziteddi. Si dumandava s’edda vulia sempri fà da insignanti quandu, sbucchendu in una sala, vissi a so marmaglia accolta tutta quanta di punta à una vitrina. Sala di i Spezii Scumpariti, dicia u screnu à l’intrata. Quissa po allora, i so allevi, cheti è ad ochji sciuppati, s’ammiraculavani davanti à formi primitivi di vita chì l’evuluzioni o a tuntia pridaghja aviani spazzatu da annantu à l’isula. Cunnigliuli topi, orsi, vechji marini, cervi, signari, aculi, altagni, ghjacari, ghjatti è tanti è tanti altri, in una ghjirandula macabra. Di i so ochji morti, paria ch’eddi chjamessini aiutu quiddi animali. Aliesta, suspresa da u silenziu calatusi in a sala, avia missu tempu à cumincià u so parlamentu. Tutti, stavani à senta tutti, i ziteddi, incuriusiti chì basta. È po di colpu a spararia di i dumandi. È quandu sò vissuti quissi è quà ? Quandu sò morti ? Chì era u so magnà ? Indù stavani po ? Quali hè chì l’hà tombi…
À mumentu datu, turrò u silenziu. S’erani cungrigati in una piccula arcatura annessa à vicinu. Sarani stati animali o cristiani i dui essari arritti indrentu à a vitrina ?

I scentifichi ùn la sapiani dì. Erani fatti à a sumiglia di un omu è di una donna, quissa era certa, o guasgi certa.
Hè quissa chì stunava u più l’allevi. Intantu, u nasu sopra à u screnu, ghjustu ghjustu accantu à u vetru, Aliesta cuminciò à leghja :
Compiu u vintunesimu seculu, si sò spinti l’ultimi raprisintenti di a cumunità umana chì dopu ad essasi sviluppata in i muntagni di l’isula, s’era avvizzata à campà vicinu à i spondi di u mari. Di a so lingua, ùn si ni sà tantu, cacciatu uni pochi di segni scritti. Di a so vita, ci ferma solu stuvigli, un vechju museu è calchì casi in locu in locu. Issa cumunità si facia chjamà "populu corsu".



Marceddu Jureczek t’hà 34 anni. Hè natu in Aiacciu è ci insegna u corsu in liceu prufiziunali. Prisidenti di l’associu Matina Latina, hè u capiridattori di a rivista Avali è sicritariu di ridazzioni di u misincu U Taravu. Parechji di i soi i scritti, part’è più raconti, sò stati publicati in i rivisti mintuvati, in Bona Nova è le Journal de la Corse. U so prima rumanzu Ghjuventù Ghjuventù... hà ricivutu u premiu 2007 di u libru corsu cuncessu da a Cullittività Tarrituriali di Corsica. U so sicondu libru, U Vantu di a Puvartà, un assaghju, hè sciutu di pocu.


Pour être informé des derniers articles, inscrivez vous :
Commentaires